Cross-linking este o metoda miniminvaziva prin care se urmareste cresterea rezistentei corneene prin aplicarea unor raze UV tip A. In realitate, cresterea rezistentei corneene se realizeaza treptat, de la nastere prin expunerea la razele ultraviolete solare. Procesul este lent si evolutiv. Exista boli de slabire a structurii corneene, care determina subtierea si pierderea formei acesteia: keratoconus si ectaziile corneene dupa tratamentele laser tip LASIK, PRK (realizate pentru a reduce dioptriile si pentru a scapa de ochelari ). In cazul acestor boli, simpla expunere a corneei la soare, nu este suficienta. Un pacient cu keratoconus ar trebui sa se expuna la UV solare timp de 600 de ani pentru a ajunge la efectul pe care ni-l ofera metoda cross-linkingului.
Corneea este primul strat transparent al ochiului si poate avea mai multe functii. Este foarte importanta pentru o vedere optima. Rezistenta acesteia este data de fibrele de colagen. In cazul bolii denumita keratoconus sunt afectate tocmai aceste fibre: o parte se distrug, iar intre cele ramase se pierd o parte din legaturi. Efectul este o deformare a corneei cu schimbarea acesteia dintr-o forma sferica intr-o forma conica, ceea ce determina scaderea treptata a acuitatii vizuale, cu cresterea miopiei si a unui astigmatism cornean neregulat.

Prevalenta keratoconusului este estimata intre 0,05-5% in lume. La noi in tara, boala este subdiagnosticata. Cauzele bolii nu se cunosc cu exactitate, dar se banuieste ca ar fi o combinatie intre traumatisme repetate (cum ar fi scarpinatul ochilor) cu anomalii genetice de colagen. Cazurile de keratoconus analizate au demonstrat ca doar 10% au fost familiale cu transmitere autozomal dominanta cu penetranta incompleta. De aceea, este important ca sa evitam “frecatul” ochilor si sa facem controale amanuntite tuturor membrilor familiei daca exista un caz cu acest diagnostic.
Boala poate debuta in copilarie si evolueaza treptat, astfel ca pacientul se prezinta cu vederea scazuta la varsta de adult tanar. In multe cazuri, se stabilizeaza pe la varsta de 30 de ani. Daca debutul este precoce, ne asteptam la o evolutie rapida. Daca keratoconus-ul debuteaza mai tarziu, probabilitatea este mare sa evolueze lent,autolimitat. Practic, pacientul se prezinta la oftalmolog,spunandu-i ca nu mai vede la distanta cu unul sau cu ambii ochi. Boala evolueaza la ambii ochi, dar adesea asimetric. In functie de stadiul de evolutie, medicul oftalmolog poate identifica prezenta unei miopii, asociata cu un grad de astigmatism. In prima faza, o corectie cu ochelari se poate face si pacientul pleaca multumit. Dupa o perioada de timp de 6 luni-1 an, pacientul se prezinta din nou la medic pentru ca nu mai vede cu ochelarii dati. La examinare se observa cresterea miopiei, dar si a astigmatismului cu modificarea axului acestuia. Pentru o mai buna analiza a datelor, e bine ca pacientul sa pastreze toate retetele de ochelari pe care le primeste de la medicul oftalmolog de-a lungul timpului, pentru a le prezenta la fiecare control. Astfel medicul poate analiza evolutia dioptriei, a keratometriei si acuitatii vizuale, putand diagnostica corect si la timp boala, fara alte investigatii. In fazele mai evoluate pacientul nu mai suporta ochelarul, iar acesta nici nu-l mai ajuta (datorita astigmatismului care nu este regulat). Cel mai bine ar fi de realizat o TOPOGRAFIE CORNEANA, care ne poate pune cert diagnosticul de keratoconus, chiar si in fazele incipiente, cand dioptriile sunt mici, si vederea pacientului inca buna.
La Clinica de Oftalmologie Dr. Diaconu se gaseste TOPOGRAFUL CORNEAN OCULUS PENTACAM, care ne permite sa punem diagnosticul corect de keratoconus intr-un stadiu precoce si sa analizam evolutia acestuia. In functie de varsta, de gradul bolii si de evolutie, avem la dispozitie:

• lentile de contact moi si rigide (pentru cazurile stationare)
• cross-linking (pentru cazurile evolutive) asociat sau nu cu implantare de inele intracorneene
• transplant de cornee(in cazurile descoperite tarziu, foarte evoluate unde subtierea coreneei este accentuata)

La Clinica de Oftalmologie Dr. Diaconu s-a achizitionat de curand aparatul care ne permite sa realizam si CROSS-LINKING-UL. Se numeste LightLink – CXL Corneal Cross-Linking System si are posibilitatea de a schimba puterea si timpul de actiune a razelor UV in functie de protocolul ales de medicul oftalmolog la fiecare pacient in parte.

Procedura se foloseste in keratoconus pentru a forma legaturi intre fibrele de colagen ramase in corneea afectata, si astfel se creste rezistenta corneei si opreste sau incetineste evolutia bolii, dar nu vindeca boala. Pana acum nu s-a gasit niciun tratament care sa poata vindeca aceasta boala.
Procedura nu este grea si nici dureroasa. Pacientul trebuie doar sa se concentreze sa nu miste ochiul pe perioada de aplicare a razelor UV. Pentru a ajuta formarea legaturilor dintre fibrele de colagen, se foloseste o substanta fotosensibila: riboflavina. Aceasta este aplicata pe ochi sub forma de picaturi de multe ori, dupa un protocol standard (in functie de ce protocol alege medicul se poate face cu dezepitalizarea corneana EPI-OFF sau fara EPI-ON).

Dupa ce riboflavina difuzeaza in cornee aceasta este activata de expunerea la LightLink la raze de UV , realizeaza acele legaturi intre fibrele de colagen, dar in acelasi timp realizeaza si o protectie a endoteliului cornean si a restului ochiului absorbind razele UV. Deci, aceasta procedura nu este toxica pentru ochi. Aceasta riboflavina (vitamina B2) ne protejeaza ochiul de razele UV pe perioada procedurii.

Efectele acestei proceduri se observa in timp. Unele studii arata ca dureaza 6 luni pana cand efectul procedurii e maxim, iar alte studii arata ca si la 2 ani dupa cross-linking se observa o evolutie favoravila a bolii (obiectivata prin topografia corneana).
Primul pas pentru un diagnostic corect este realizarea topografiei corneene si primul pas spre stabilizarea bolii este cross-linking-ul.
Va asteptam la Clinica Dr. Diaconu pentru mai multe detalii.

Dr. MARIA GAVRIL
CLINICA DE OFTALMOLOGIE DR. DIACONU